miercuri, septembrie 29, 2021

Recviem la stingerea unei steluțe

De citit!

Recviem la stingerea unei steluțe

Privim de multe ori spre bolta cerească și admirăm jocul stelelor. Din când în când câte o steluță, scăpărând, pornește în zbor spre alte Galaxii. Unde se îndreaptă ? De ce s-a desprins ? Uneori, mult prea repede, părăsesc constelația.

Nu suntem scutiți de gustul amar al despărțirii. Și atunci,  lume în negru se adună pentru ultimul omagiu. O familie deosebită, pe care artistul Petre Petruse s-a străduit să o țină mereu aproape, este acum îmbrăcată în doliu. Spiridușul familiei – MEA- plină de zâmbet, tandrețe și umanism ne-a părăsit. A luat cu ea simboluri din lumea noastră pe care a încercat, prin puterile ei, să o facă mai bună.  Am cunoscut-o pe Mea din anii ei de școală gimnazială. Fetița din prima bancă avea mereu zâmbetul pe buze. Încă din acei ani se întrezărea un chip de o feminitate deosebită. Atentă, politicoasă, a fost mereu printre elevii mei buni și preferați. A îndrăgit dansul moștenind pasiunea pentru folclor de la tatăl său – Petrică. Și a devenit o dansatoare deosebită, cu mult talent uimindu-i pe coregrafii bistrițeni și clujeni prin finețea execuției, prin eleganța mișcărilor. Același temperament vesel a caracterizat-o de-a lungul întregii ei cariere artistice. Era mereu acolo unde se zâmbea și aducea cu ea mult optimism. Turneele prin lume ar fi fost mult mai seci fără Mea. Toți o îndrăgeau și îi căutau prezența. Anii de studenție n-au fost mai prejos. S-a dovedit a fi atât o bună studentă cât și o veritabilă artistă. Părinți Victorița și Petrică se mândreau cu odorul lor. Aveau și de ce. A luat de la fiecare câte ceva și de la amândoi educația aleasă, bunătatea și respectul pentru cei din jur. Revenită la Bistrița, după terminarea studiilor superioare, am reîntâlnit-o pe Mea de data aceasta în uniformă militară. O prindea bine uniforma de ofițer psiholog. Blondă, cu o ținută și alură de balerină, băieților li se scurgeau ochii după frumoasa ofițereasă. Nu și-a uitat colegii din ansamblul bistrițean. Cât timpul i-a permis, a revenit la repetiții, dăruindu-se cu aceeași pasiune dansului popular. A știut să-și prețuiască și să-și sprijine colegii fără a privi de sus pe nimeni și simțindu-se aproape de fiecare. Devenise colegă cu tatăl ei. Câtă mândrie și bucurie – tata solist de prestigiu, fiica dansatoare de excepție. Din cei trei copii – Dana, Mea, Cipri – doar Mea îmbrățișase și latura artistică.

Am avut bucuria să o admir pe Mea în rochie de mireasă, apoi ca mămică și evident implicată în mod deosebit în munca ei de ofițer de poliție. Strălucea ! Apoi, brusc, nori negri. Până în ultimele momente, Mea a fost mereu zâmbitoare și plină de speranțe. Fulgerător a venit ziua tristă de iunie. Era în preajma Înălțării , semn că sufletele nobile nu pleacă oricând. Familia, prietenii, colegii asistă întristați la ceremonia religioasă și militară. Trompeta și Garda anunță ultimul salut. Drapelul tricolor este împăturit și înmânat familiei. Mea a plecat. Privesc spre bolta cerească : A mai dispărut o steluță.

- Advertisement -spot_img

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Slide Reclame animate Atelierul de imagini publicitate și marketing
online
Accesează pagina!

Ultima oră

00:07:09

Alfabetul tactil al culorilor

Alfabetul Scripor, sau alfabetul tactil al culorilor este o șansă în plus pentru nevăzători. Un concept bazat pe extensia alfabetului Braille, este special conceput pentru a veni în întâmpinarea nevoilor persoanelor cu dizabilități vizuale oferindu-le egalitate de șanse.

Mai multe articole de acest fel

- Advertisement -spot_img
%d blogeri au apreciat: